Vadu Izei

Casa Memorială "Vasile Kazar" - este o gospodărie ce datează din secolul al XVIII-lea, amenajată sub for¬ma unui muzeu în care sunt expuse obiecte vechi și articole de îmbrăcăminte tradiționale care atestă faptul că viețile celor care locuiesc în comuna Vadu Izei continuă pe aceiași linie. Totodată, trebuie menționat că acesastă casă a fost donată maramureșenilor de marele pictor și grafician Vasile Kazar, în prezent aceasta fiind una dintre principalele atracții turistice ale comunei.

Biserica de lemn "Cuvioasa Parascheva" - aceasta a fost declarată monument istoric, se află în localitatea Valea Stejarului și a fost construită între anii 1615-1620, iar stilul în care a fost construită aceasta este specific maramureșean, materialul folosit pentru ridicarea acesteia fiind lemnul de stejar. Dimensiunile bisericii sunt de 10 metri lungime, 4,5 metri lățime iar pictura din interiorul bisericii a fost executată pe pânză specifică iconografiei bizantine, de pe vremea Comnenilor, însă aceasta se mai păstrează doar în mică parte. În anul 1976 biserica a fost renovată din nou și resfințită iar printre obiectele de valoare care pot fi regăsite aici sunt cărțile de ritual, Tripticul, medalioanele de pe ușile împărătești dar și icoanele pe sticlă și lemn. În plus, în anul 2012 biserica a intrat într-un proces de reparații capitale, finanțat de Ministerul Culturii.

Strâmtura

Biserica de lemn din Glod, construită în secolul al XVIII-lea, monument istoric.

Biserica de lemn din Strâmtura, unde se află "Cazania lui Varlaam", lucrare scrisă în anul 1643 și icoane pe sticlă și lemn din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Şieu

Biserica din lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" care datează din anul 1760 și este încadrată în categoria monumentelor istorice.

Botiza

Izvoarele naturale minerale în jurul cărora s-au construit băi pentru tratarea afecţiunilor reumatismale şi care oferă localnicilor şi turiştilor atât apă minerală feruginoasă cât şi ape sulfuroase. Din cele 7 izvoare minerale prezente pe teritoriul comunei, în prezent sunt valorificate doar 2, acestea fiind şi mai uşor accesibile, fiind situate pe Valea Sasului la 4 – 6 km de centrul comunei.

În zona cunoscută de localnici ca "La Zezuini" sau "La Vizuini" se află trei peşteri verticale în calcar, cea mai mare având o lungime de 12 m şi o lăţime de 3.5 m şi aflându-se la 10 m adâncime. Din păcate traseul către acestea nu este marcat şi intrarea în peşteri nu este amenajată, astfel că pot fi vizitate doar cu însoţitori calificaţi în speologie.

Biserica din lemn din Botiza care poartă hramul "Sf. Parascheva" este situată în centrul comunei, lângă Biserica Ortodoxă nouă, la 10 km de DN186. Această biserică are o importanţă turistică foarte mare datorită îmbinării religiei cu istoria şi cu tradiţia.

Biserica Greco-Catolică, construită pe o colină între anii 2003 şi 2008, este o biserică decorată cu icoane din lemn sculptate de meşterii locali, ce îmbină tradiţionalul cu modernul şi poartă hramul "Inima Neprihănită a Mariei".

Aflată pe Valea Băiţei, la 3 km de centrul comunei, Vâltoarea din Botiza este folosită ca "o maşină de spălat tradiţională" pentru spălarea şi curăţarea covoarelor, amintind de vechile metode de spălare folosite în întreg spaţiul românesc. Astfel, ea este vizitată atât de către tinerii ce nu au prins acele vremuri, cât şi de vârstnicii care îşi aduc aminte cu nostalgie vremurile tinereţei.

Horinciile (Cazanele de horincă/ţuică) din Botiza au devenit un punct de atracţie pentru turiştii care vin în comună pentru horinca specifică zonei, dar şi pentru poveştile pline de tâlc şi umor spuse în procesul fabricării acesteia.

Zona Văii Izei a fost locuită din cele mai vechi timpuri, descoperirile arheologice indicând prezența umană încă din epoca bronzului, fiind găsite depozite de bronz cu topoare, brățări și alte obiecte la Ieud, Vadu Izei, Dragomirești, Rozavlea.

Secolul II î.Hr. este perioada în care începe prelucrarea fierului și a obiectelor ceramice, secolul următor acoperind o perioadă de apogeu a societății daco-romane din zonă – ilustrată prin ceramica descoperită în Oncești și alte așezări. Cu toate că izolarea geografică a zonei a făcut ca întregul Maramureș să rămână în afara granițelor Daciei romane, influențele latine s-au făcut simțite foarte puternic, atât în grai cât și în obiceiuri și cultură.

Conturarea întâielor formațiuni politice a adus cu sine și primele atestări documentare din zonă, începând cu secolele X-XIV, lucrarea „Diplome Maramureșene din secolul XIV-XV, Sighet, 1900”, considerată a fi Cartea de Aur a Maramureșului atestând înființarea mai multor așezări de pe valea Râului Iza.

Vadu Izei

• mai - Festivalul Internațional de folclor pentru copii "Am fost ș-om fi"
• iunie - "Serbările copilăriei"

Strâmtura

• septembrie - Ziua Comunei - satul Glod

Șieu

• mai - Festivalul-concurs "Floare mândră de pe Iza", care păstrează vie tradiţia prin autenticitatea costumelor şi a cântecelor populare

Botiza

• august - Festivalul "Pentru mândra din Botiza"